BUNATATI CULINARE


Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Dorul nu trece niciodată...

Imagine
A trecut o lună de la cea mai grea încercare de până acum: despărțirea de tata... A fost o perioadă plină de frământări, de frustrări, de aduceri aminte, de nopți albe, dar mai ales de dor...un dor care se adâncește cu fiecare zi care se deapănă, și care se instalează tot mai adânc și dureros în suflet! Nu te doboară de tot, doar îți usucă încet și sigur sufletul, iar viața merge mai departe din inerție... Durerea de suflet este cea mai grea dintre toate, pentru că ea nu are leac...și ea începe nu acum, când inevitabilul s-a produs...începe de la diagnosticare, când primești acel telefon de la propriul tată în care îți spune cu glasul trist: "tăti, am leucemie". Pământul îți fuge de sub picioare pentru că realizezi cât este de grav, și în același timp nu știi cât timp mai rămâne...timp în care să îl îmbrățișezi, să îl încurajezi, sa îl vezi fericit, să îi mai spui încă o dată că îl iubești! Au fost dimineți în care îl sunam cu emoție, și îi mulțumeam lui Dumnezeu că a răspuns...
Citiți mai multe

Sufletul cu căldură se ține!

Imagine
Acum, în toiul sărbătorilor de iarnă, mi-am reconfirmat faptul că Dumnezeu lucrează prin oameni. În ajun de Crăciun, am primit un telefon, care mi-a adus lumină în inimă, de la o persoană dragă sufletului meu, care deși este prinsă cu proiecte frumoase, dar care necesită multă muncă și dăruire, nu a uitat nicio clipă de mine. De fiecare dată când revine acasă, la Bacău, își amintește că aici găsește o prietenă adevărată, pe care vrea măcar să o audă, dacă timpul nu permite să ne întălnim. Nu o nominalizez, se va regăsi în aceste rânduri cu siguranță. Mulțumesc A. pentru că îmi ești! Cea mai mare surpriză a Crăciunului, a fost să îl am pe tata lângă mine, după o perioadă grea, și plină de încercări. Recunoștință infinită pentru acest timp, m-am simțit privilegiată să am părinții alături, i-am privit cu iubire, m-am bucurat că Dumnezeu este bun cu noi, și nu ne lasă să deznădăjduim. Am reușit zilele acestea să ma revăd cu oameni dragi, cu care nu reușesc, de obcei să mă întâlnesc decât o...
Citiți mai multe

Bucovina draga, de acum mai saraca...

Imagine
Cu siguranta, majoritatea dintre noi a fost in Bucovina. Oameni faini, rabdatori, muncitori si onesti. De asta vedem in urma lor peisajul ala frumos, ca de pe carte, cu iarba frumos ingrijita si gospodarii mandre, ingrijite cu multa migala. Acolo e munca si multa daruire. Dumnezeu ma iubeste, si mi-a daruit privilegiul de a deveni parte dintr-o astfel de familie. Oameni modesti, cu mult bun simt. Acusi se fac vreo 10 ani de cand ne cunoastem, iar astazi fix 4 ani un tata devotat, cu multa emotie se pregatea de un eveniment grandios, iar cu inima plina de bucurie astepta sa inceapa nunta fiului sau.  Acelasi om, ne-a  dat din tot ce a avut el mai bun, si mai ales, putin din gandul lui bun, din sfatul lui intelept si din munca lui, pe care cu drag o ducea la capat. Cum imi place mie sa spun: vorbea putin si facea MULT!  Pentru a gasi un "vinovat"  pot spune ca viata este nedreapta. Pe de alta parte, Dumnezeu ISI cunoaste mai bine socotelile. Din acest algoritm, concluz...
Citiți mai multe

Gand, cu si despre bunici

Imagine
Cand eram copil, aveam o bucurie aparte in suflet in momentul in care ajungeam la tara, si-l vedeam pe bunicul Petru. Tatal tatalui meu. Om voinic, cum se spune in popor, puternic, muncitor, cu mult bun simt. Asa mi-l amintesc.  Si mai stiu ceva: ne iubea pe noi toti, asa cum eram. Povestea foarte frumos si cu un jind in suflet despre bunica Maria, pe care mereu o numea "mamai-ta". Avea respect pentru cea care i-a daruit 3 copii, si pe care a pierdut-o prea repede, iar cu un soi de resemnare rostea un innadusit "apai de...". Bunicul Petru avea si intamplari amuzante, ii placea sa ni le povesteasca...ii placea sa cultive pamantul, sa ingrijeasca multe pasari de curte si sa aduca nepotilor harbuz proaspat din gradina, abia rupt de pe curpan.  Asta da viata...eram fericiti si nici nu stiam.  Astazi se implinesc 17 ani de cand  bunicul Petru a plecat. Parca a fost  ieri...resimt si acum suferinta si frustrarea de a nu putea schimba realitatea. Stiu ca  Dumnezeu...
Citiți mai multe

V-ati gandit vreodata cata putere are o imbratisare?

Imagine
As incepe asa: pornesc aceasta postare de la emotia data de imbratisarea ceruta si oferita unor brate mici, moi, pufoase si pline de iubire. Fetita mea. Cea care imi da putere sa continui atunci cand imi este greu, cea care ma asteapta nerabdatoare in fiecare zi sa revin acasa de la serviciu, cea care imi face existenta frumoasa si plina de bucurie. Cand suntem tristi simtim nevoia de afectiune, de iubire, de protectie si ce gest este mai potrivit  decat o imbratisare calda, profunda si sincera? Cand revedem o persoana la care macar tinem catusi de putin, primul impuls este acela de a o imbratisa, aratandu-ne astfel bucuria revederii.  Cand iubim, imbratisarea este primul gest fata de persoana iubita care ne apropie, genereaza emotie si ne interconecteaza. Prin intermediul unei imbratisari avem puterea de a transmite mult mai mult decat aratam fizic, decat am putea exprima in cuvinte si avem privilegiul de a ne incarca cu energia celuilalt. De cele mai mult ori, cand ne imbrat...
Citiți mai multe

De vorbă cu mine

Imagine
Câteodată, timpul mai stă în loc. Deși pare greu de crezut, chiar și pentru mine. Astăzi a fost acea azi. Ziua în care am reușit să stau de vorbă cu mine la o cafea.  Am rememorat o serie de evenimente care au avut loc în ultimul timp, și pot spune cu bucurie în suflet că sunt recunoscătoare. Am în viața mea persoane extraordinare, care mă iubesc. Cea mai emoționantă imagine în acest context este prezența mamei, de ziua mea, cu un buchet de trandafiri albi în mână. De pus în suflet, și de păstrat acolo pentru totdeauna. Terapie pentru suflet.  Viața ne poate surprinde în foarte multe moduri. Oricum ar fi, să ne bucurăm de ceea  ce avem, de cât putem dărui altora, de ceea ce putem transmite, de o rugăciune spusă din suflet, de faptul că suntem sănatoși, de o îmbrățisare, și mai ales de privilegiul de a FI!  În tot amalgamul de activități, să nu uităm esențialul: iubirea! Am observat că oamenii sunt într-o continuă schimbare. Ne pierdem treptat sentimentele, nu mai sun...
Citiți mai multe

De când urâtul a devenit noul frumos?

Imagine
 M-am așezat comod în fotoliul meu preferat, mi-am pus ordine în gânduri, și-am început să scriu... Despre diferențele între generații am mai scris, și cu siguranță o voi mai face. Despre copii, despre familie, despre iubire, și o listă lungă poate continua. Dar despre comunicarea cu propriul copil? Am o fetiță minunată, care are tot ce își dorește la vârsta ei, și incă ceva. Nu spun că  este bine, nu spun că nu este bine. Fiecare părinte își iubește copilul la cote maxime, și cu siguranță se zbate să îi ofere tot ce este mai bun. În altă ordine de idei, de curând, m-am trezit cu un LaBubu în casă. Nu cumpărat de mine, să ne înțelegem. Niciodată cerut, și credeți-mă, copilul meu are liste stufoase. Primit de la un coleg de la grădiniță. Până atunci, nu auzisem de această jucărie, dar când am văzut cât este de "încântătoare" această creație, am început să cercetez.  Fetița mea spunea că este foarte bucuroasă că îl are pe LaBubu, a dormit cu el în pat câteva seri, până am a...
Citiți mai multe

O zi linistita de vara

Imagine
Iubesc vara din tot sufletul meu. Mereu mi-a placut acest anotimp prietenos, bland , bun, plin de speranta, și mai ales darnic... pe langa caldura specifica cu care ne bucura atat sufletul, dar si trupul, ne ofera o paleta diversificata de fructe si legume delicioase. Sa mai povestesc despre statul la plaja, pe nisipul fin, despre o baie in marea albastra si pescarusii care completează acest tablou de vacanta??? Of, Doamne...Cineva acolo sus ne iubește tare de tot! Pe langa toate aceste minunatii, încep sa apreciez tot mai mult natura si locul în care bunicii mei au trăit simplu, modest, traditional, dar frumos si demn! De fiecare data când revin in aceeasi curte in care zburdam când eram copil, cu sora si verisorii mei, ma cuprinde un sentiment de nostalgie pentru timpul care a zburat efectiv, pentru imaginea iubitului meu bunic Petru, un suflet atât de bland și de bun! Toate au fost si vor mai fi...dar niciodata la fel! Acolo, o zi linistita de vara inseamna mai mult decat as fi crez...
Citiți mai multe

De ce nu avem siguranta nici macar in propria locuinta? ATENTIE! Cod rosu de violenta!

Imagine
17 august 2020. In jur de 6.30 p.m. Toate bune, ma joc cu copilul, dansam, ne bucuram de timp petrecut impreuna. Deodata se aude o izbitura puternica in usa apartamentului. Asa a inceput socul vietii mele! Initial, fiind o persoana cu un simt civic al naibii de dezvoltat, am crezut ca i s-a facut rau cuiva, si vezi Doamne, a cazut fix in pragul usii mele. Doua secunde nu m-am miscat, am inmarmurit. Surpriza, se aude alta izbitura, mai puternica si individul incepe sa povesteasca cum vrea sa intre in locuinta mea.ATENTIE! Cod rosu de violenta! Soc si groaza! Cu o putere de invidiat (acum) am cautat rapid telefonul, care nu era deloc la indemana si am apelat 112. Am anuntat incidentul, faptul ca sunt in pericol, iar cei de la politie au trimis o patrula. Imi sun apoi sotul, care a ajuns acasa in timp record! Intr-un final dementul este prins. Pentru mine a durat o vesnicie acest episod plin de violenta, in care m-am luptat "usa la usa" cu un nebun necunoscut, incercand sa mai t...
Citiți mai multe

Ce mi-a oferit sistemul de invatamant romanesc de stat: STRES! Felicitari scolilor private, unde am descoperit normalitatea.

Imagine
Tocmai am citit o informare, in care se prezenta cum nu suntem pregatiti de inceputului anului scolar, cum nimeni nu stie cum se vor desfasura cursurile, cu masca, fara masca, cu panouri de protectie pe banci, cu profesori care nu stiu sa predea online, si cu incertitudinea privind ziua de 14 septembrie. Ducem copiii la scoala, nu-i ducem? O nebuloasa!  Nu ca am fi fost pana acum foarte bine pusi la punct in ceea ce priveste educatia, dar acum ne mai pune bete-n roate si pandemia de covid! Privesc in urma si analizez ce am primit eu de la sistemul de invatamant romanesc de stat. Primul raspuns pe care il am : STRES! Inca din gimnaziu, am avut parte de profesori care mai de care mai severi (sa le spun frumos), care credeau ca educatia se face tipand, ca elevul pricepe mai bine daca este amenintat, criticat sau ironizat in fata colegilor! Asta nu e tot un soi de bullying, oare???  Ajungi la liceu de prestigiu. Alte ciudatenii. Profesoara de matematica nu te suporta, considera ca...
Citiți mai multe