De ce nu avem siguranta nici macar in propria locuinta? ATENTIE! Cod rosu de violenta!

17 august 2020. In jur de 6.30 p.m. Toate bune, ma joc cu copilul, dansam, ne bucuram de timp petrecut impreuna. Deodata se aude o izbitura puternica in usa apartamentului. Asa a inceput socul vietii mele!

Initial, fiind o persoana cu un simt civic al naibii de dezvoltat, am crezut ca i s-a facut rau cuiva, si vezi Doamne, a cazut fix in pragul usii mele. Doua secunde nu m-am miscat, am inmarmurit. Surpriza, se aude alta izbitura, mai puternica si individul incepe sa povesteasca cum vrea sa intre in locuinta mea.ATENTIE! Cod rosu de violenta! Soc si groaza!

Cu o putere de invidiat (acum) am cautat rapid telefonul, care nu era deloc la indemana si am apelat 112. Am anuntat incidentul, faptul ca sunt in pericol, iar cei de la politie au trimis o patrula. Imi sun apoi sotul, care a ajuns acasa in timp record! Intr-un final dementul este prins. Pentru mine a durat o vesnicie acest episod plin de violenta, in care m-am luptat "usa la usa" cu un nebun necunoscut, incercand sa mai trag vreun zavor al usii, care era deja incuiata.

De ce nu avem siguranta nici macar in propria locuinta? Pe langa plangerile penale care s-au depus impotriva acestui individ, cum ramane cu stresul emotional? Cu spaima traita si sperietura copilului meu? Daune morale? Daune materiale pentru distrugerile provocate?

Mai putem privi cu incredere la viitor? Eu, care nu m-am temut niciodata pentru viata mea, nu m-am simtit amenintata sau constransa in vreun fel, tind sa cred ca am luat-o razna de tot ca oameni, ca natie. Cu pandemii sau fara, nu ne mai facem bine. Un popor de neica nimeni, unde oamenii de calitate sunt putini, iar hotia, parsivenia si huliganismul prind contur din ce in ce mai mult! 

BE SAFE!  Ca dupa ce fugim de virusuri ca innecatii, trebuie sa ne ferim si de tembeli dubiosi! 

                     Photo by Cris CL on Unsplash

Comentarii

  1. OMG😱😱😱😱a fost amuzantă povestirea dar socul incidentul.... , am pățit și eu ceva asemanator dar din fericire nu îl aveam pe Cezar , am fost doar eu traumatizată

    RăspundețiȘtergere
  2. Din nefericire, se intampla si astfel de episoade. Dar, ce nu te omoara te face mai puternic 🙏

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Confesiunile unui copil bogat

O bucatica de copilarie si un dram de arta

Bucovina draga, de acum mai saraca...

BISCUITI CU UNT SI STAFIDE

CARTOFI AROMATIZATI

V-ati gandit vreodata cata putere are o imbratisare?

Iubirea de tata e bogatie adevarata

CROCHETE DE CASCAVAL

Gand, cu si despre bunici

SARATELE