Prieten delicat

În seara aceasta atenția s-a oprit asupra unui prieten bun.  Îl primim la naștere, ca pe un dar neprețuit, nu îl apreciem suficient, iar  când situația devine presantă, este tot vina lui. Stiți la ce mă refer? La cel care ne face să evoluăm, pe măsură ce îl parcurgem, care ne arată că cea mai frumoasă perioadă din viața noastră este copilăria, care ne responsabilizează prin fiecare dimineață în care trebuie să ajungem la serviciu cu viteza gândului, care ne lasă să aflăm la momentul potrivit de ce una, sau mai multe persoane sunt doar niște actori figuranți în viețile noastre, care vin și pleacă, care ne amintește că el are puterea să vindece, care are privilegiul de a nu putea fi cumpărat într-o lume în care totul se învârte în jurul banilor, care trebuie trăit frumos și intens, dar care, din păcate este efemer...

TIMP, prieten delicat, îți mulțumesc pentru toate câte m-ai învățat, pentru zâmbetele adunate în suflet, dar și pentru firele de păr alb, care în fiecare dimineață îmi dau bătăi de cap, dar pe care le port cu încredere, pentru că nu sunt degeaba acolo! Activitățile zilnice ne copleșesc, totul este la superlativ - desfășurăm un  volum mare de muncă, acumulăm energii, petrecem mai puțin timp cu familia, dăm vina pe timp că s-a comprimat, dar uităm ca el ne arată de fapt ca avem nevoie de un echilibru.

Prețuiți și bucurați-vă de timp, cel mai de nădejde prieten! 

Fericire!

            Photo by Jess Bailey on UNSPLASH