5 abordari gresite ale celorlalti fata de copilul meu

De un an de zile am in minte acest subiect. Ce s-a intamplat cu un an in urma? Am devenit mama. Frumos moment!!! Dar si greu...pe langa faptul ca incerci din rasputeri sa te documentezi suficient de mult incat sa oferi micutului tau cea mai buna ingrijire, sa-l scutesti de neplacerea cauzata de colici, sa gasesti solutii pentru a dormi macar 30 de minute etc., esti pus in fata faptului implinit: contactul cu ceilalti, sfaturile necerute si abordarea lor fata de copilul tau. Asa cum spune Pamela Morsi in cartea - <O femeie de succes>: "Ajutorul necerut se cheama amestec".

Atunci apare momentul cand trebuie sa-ti astupi urechile si sa te lasi ghidat de specialistul care monitorizeaza regulat copilul, dar mai ales de intuitia ta de mama. Daca o dai in bara, macar gresesti pe barba ta.

Toata lumea vrea sa te ajute. Stiu asta. Sa nu fiu inteleasa gresit. Dar, uneori, prea multa atentie si interes poate cauza stres, frustrare si poate strica relatii. Ca sa parafrazez o persoana draga mie - "relatiile reci sunt de lunga durata".

Scurt si cuprinzator, am facut o lista cu aspectele cu care m-am confruntat si care n-ar trebui sa mai existe in secolul XXI:

1. atingerea copilului pe fata - oricat de drag ti-ar fi, nu atinge copilul pe obraji! Cu sistemul imunitar inca neformat ii poti transmite o gramada de virusi. Incearca sa-l atingi pe piciorus, in semn de alint. Mama iti va fi recunoscatoare.

2. tusitul fara a pune mana la gura - ca sa nu o mai lungim, stim asta de la gradinita probabil, dar mare mi-a fost uimirea sa vad ca oameni in toata firea au uitat asta.

3. "lasa bebelusul sa planga, asa face plamani" sau "nu lua copilul in brate, se va obisnui numai asa" - doua idei prost gandite. Cand copilul plange, stresul lui poate atinge cote maxime, ceea ce nu va duce nicicand la linistire. In bratele mamei copilul se relaxeaza, percepe afectiunea, se simte protejat, fapt ce ajuta la dezvoltarea copilului. Asa ca imi iau copilul in brate de cate ori vreau!

4. daca nu te accepta, lasa copilul in pace  - nu toti copiii sunt la fel. Da-i timp copilului sa se imprieteneasca cu tine, inainte de a incepe sa-l alinti si sa vorbesti cu el de parca te stie dintotdeauna. Nici adultii nu sunt atat de prietenosi cu persoane necunoscute care ii abordeaza din senin. Copilul e si el un om in varianta diminutiva.

5. sfaturi cu privire la diversificare/inceputul ei sau ce ar trebui sa manance copilul - orice mama responsabila stie ce e mai bine pentru puiul ei, asa ca NIMENI nu ar trebui sa incerce sa corecteze asta. Copiii nu se mai cresc ca acum 30 ani. Am evoluat si cu totii ar trebui sa intelegem asta.

Azi ma opresc aici. Desi am rezerve, sper sa nu fiu nevoita sa-l continui prea curand.
Sa traim liber, si fiecare sa cerceteze propria existenta.

FERICIRE!


    Photo by Jonathan Gallegos on Unsplash 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Confesiunile unui copil bogat

O bucatica de copilarie si un dram de arta

Bucovina draga, de acum mai saraca...

BISCUITI CU UNT SI STAFIDE

CARTOFI AROMATIZATI

V-ati gandit vreodata cata putere are o imbratisare?

Iubirea de tata e bogatie adevarata

CROCHETE DE CASCAVAL

Gand, cu si despre bunici

SARATELE