Sa pretuim viata! Macar in situatia exceptionala de acum!

Omenirea se afla in fata unei provocari de neimaginat! Din rasputeri se incearca limitarea raspandirii virusului care a pus stapanire pe intreaga planeta - Covid19. Cel putin in teorie, ca practica ne omoara, ca de obicei.

Pentru a ajuta la stoparea acestui fenomen trebuie sa punem cu totii osul "la treaba". Nu treaba din aia fizica, cand ne trec toate transpiratiile muncind, ci o treaba care presupune un aport de rabdare, de respect, de infranare. Destul de greu, nu?

Nu am mai iesit din casa de pe 11 martie a.c. iar, copilul meu de pe 07 martie a.c. Ne petrecem timpul jucandu-ne, gatind, facand curatenie. Plimbarile in parc le-am inlocuit cu vizitele pe balcon. Viata ni s-a  schimbat complet, intradevar. Sunt totusi convinsa ca nimic nu este in zadar. Facem totul cu un scop precis- dorinta de a iesi cu bine din aceasta pandemie si sunt convinsa ca vom si reusi. Dumnezeu ne apara intotdeauna!

Cel mai dureros aspect in aceasta perioada este inconstienta unora si incapatanarea de a se expune inutil si nefiresc. Mamici care isi scot copiii afara doar pentru ca se plictisesc in casa si afara e o vreme superba. Pe langa asta se mai intalnesc cu alte mamici marinimoase si fac claca intre blocuri. Hey!! Trezirea!!! Ne aflam in fata unei situatii exceptionale, grave, ca sa ne intelegem! Dar mergand pe principiul "oleaca nu-i o vaca" mai fentam putin recomandarile si incepem "de maine". Ca asa-i la noi, mintea scurta!

Pandemia asta a impartit omenirea in doua tabere: cei care gandesc prea mult si cei care nu gandesc deloc. Nu-i usor nici sa fii prea destept, dar nici prost. Sintagma "stati in casa" a devenit laitmotiv. Peste tot ni se spune sa stam in casa - la radio, la tv, pe retelele de socializare. Oare a ajuns la noi toti mesajul? Sau daca a ajuns, cati dintre noi il respectam?

Pentru ca noi sa stam in casa, la caldurica, unii dintre noi lucreaza, se expun, risca. Am un tata care duce marfuri dintr-o tara in alta, pentru ca transporturile nu se pot paraliza, am un sot care lucreaza mai mult ca niciodata, o sora care calca zilnic la serviciu cu stres si cu inima cat un purice. Si lista poate continua...

Detinem cel mai de pret dar de la Dumnezeu: VIATA! In aceste momente avem mai mult decat o datorie, avem obligatia morala de a ne proteja viata noastra, dar si a celor din jur. Sa nu o mai terfelim! Sa pretuim viata! Macar in situatia exceptionala de acum!

S-avem cu totii putere si minte sanatoasa!


         Photo by Heather Ford  on Unsplash 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Confesiunile unui copil bogat

O bucatica de copilarie si un dram de arta

Bucovina draga, de acum mai saraca...

BISCUITI CU UNT SI STAFIDE

CARTOFI AROMATIZATI

V-ati gandit vreodata cata putere are o imbratisare?

Iubirea de tata e bogatie adevarata

CROCHETE DE CASCAVAL

Gand, cu si despre bunici

SARATELE