Copilul - centrul universului Meu

Inainte sa fiu mama, iubeam copiii de la distanta. Imi placea cand vedeam copii, ma topeam cand priveam un bebelus, ma fascina cat de frumos sunt imbracati si ce inteligenta pot emana.

Cu toate acestea, niciodata nu am stiut sa ma port cu un copil. Mi se parea atat de stangaci tinutul in brate, eram foarte stresata la ideea ca poate plange si eu nu stiu ce sa-i fac pentru a-l linisti. Chiar si joaca cu ei era o activitate care nu ma caracteriza. Cu alte cuvinte, ma simteam neindemanatica.

Toate aceste lucruri si-au gasit rezolvarea in momentul in care am devenit mama. Se spune ca trebuie sa traiesti pentru a putea intelege. Eu cred ca e mai mult de atat.

Dinainte sa-i asculti inimioara pentru prima oara il iubesti! Este un sentiment sublim, care nu se poate exprima in cuvinte. Rolul de mama te implineste total, te face sa treci printr-un milion de stari simultan, te surprinde in toate modurile posibile. Tot ce conteaza este puiul tau de om , faptura cea mai frumoasa din tot universul!

Desi sunt momente in care te cuprinde panica total, stresul abunda cand bebelusul plange si nicio metoda minune nu da roade, ai parte numai de nopti nedormite, faci eforturi supraomenesti sa ai 5 minute si pentru tine, ca mama te reinventezi de fiecare data si o scoti la capat. Multumim Divinitatii!

As putea insira astfel de exemple pana am obosi citindu-le, dar sunt unele trairi atat de profunde si personale, incat este impetuos necesar a le pastra pentru noi, pentru sufletul nostru. Fara doar si poate, copilul devine, inca de la nastere, si ramane pentru toata viata axis mundi in viata fiecarui parinte, dar cu siguranta e mai "sanatos" din toate punctele de vedere sa ne bucuram noi familia de: prima intalnire cu bebe, primul zambet, prima iesire in parc, prima silaba rostita, primii dintisori, primii pasi, prima aniversare etc.

Chiar daca avem la indemana retelele sociale, si suntem incantati si dependenti de magia lor, privitorii nu sunt implicati direct in ceea ce inseamna viata personala a copilului nostru, si doar noi ca parinti suntem pe deplin interesati si indreptatiti sa fim spectatorii evolutiei lui, centrul universului NOSTRU!




Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Confesiunile unui copil bogat

O bucatica de copilarie si un dram de arta

Bucovina draga, de acum mai saraca...

BISCUITI CU UNT SI STAFIDE

CARTOFI AROMATIZATI

V-ati gandit vreodata cata putere are o imbratisare?

Iubirea de tata e bogatie adevarata

CROCHETE DE CASCAVAL

Gand, cu si despre bunici

SARATELE