Cand simti ca nu mai poti, de fapt, mai poti putin
Ca traim in "epoca vitezei", asta o aflasem de cand eram copil. Destul de ambigua expresia la acea vreme, ii intelegeam partial sensul, dar nici nu mi-am batut atunci capul prea mult cu asta.
2019. Anul care mi-a adus cele mai multe provocari, bucurii, responsabilitati, temeri, planuri, nesomn, toate legate de activitatea mea de proaspata mamica. Cum niciun om nu este la fel ca altul, cu atat mai putin ne putem astepta ca bebelusii sa semene intre ei. Si minunea din viata mea m-a surprins total. In toate modurile posibile.
Invatata de la job sa muncesc ca un cal in varianta feminina, sau ca sa o descriu mai frumos, in termeni corporativi, am fost intotdeauna o persoana multitasking. Si de ce sa nu o recunosc, aptitudinea asta mi-a fost de mare ajutor in perioada post-partum.
Aproape toate bune si frumoase (spun asta in urma unei sarcini greu de dus), insa din momentul nasterii puiului meu iubit, pe langa omul rapid, responsabil, altruist am cunoscut o alta epoca, cea a maratonului, si am invatat sa fiu omul care doarme putin spre deloc, care tremura de emotie la fiecare pas evolutiv a propriului copil, care inventeaza propriile tehnici de a linisti/ adormi bebelusul cand nimic nu mai da roade, care, nu stiu de unde, isi genereaza energia de a indeplini o multitudine de sarcini. Pe toate le-am depasit cu ajutorul sotului meu, care a fost mereu langa mine si m-a incurajat si sustinut chiar si in cele mai nebunesti momente, surorii mele, care a participat activ in aceasta experienta si mamei mele, a carei contributie nu poate fi exprimata in cuvinte.
Cu ajutorul lor, am reusit sa invat, printre bucurii, lacrimi, emotii, anxietate, ca atunci cand nu mai pot, Dumnezeu imi da putere, ma ridic si de fapt, mai pot putin, pentru ca ingerasul meu are nevoie de mine, si asta ma face cea mai puternica femeie din univers!
Invatata de la job sa muncesc ca un cal in varianta feminina, sau ca sa o descriu mai frumos, in termeni corporativi, am fost intotdeauna o persoana multitasking. Si de ce sa nu o recunosc, aptitudinea asta mi-a fost de mare ajutor in perioada post-partum.
Aproape toate bune si frumoase (spun asta in urma unei sarcini greu de dus), insa din momentul nasterii puiului meu iubit, pe langa omul rapid, responsabil, altruist am cunoscut o alta epoca, cea a maratonului, si am invatat sa fiu omul care doarme putin spre deloc, care tremura de emotie la fiecare pas evolutiv a propriului copil, care inventeaza propriile tehnici de a linisti/ adormi bebelusul cand nimic nu mai da roade, care, nu stiu de unde, isi genereaza energia de a indeplini o multitudine de sarcini. Pe toate le-am depasit cu ajutorul sotului meu, care a fost mereu langa mine si m-a incurajat si sustinut chiar si in cele mai nebunesti momente, surorii mele, care a participat activ in aceasta experienta si mamei mele, a carei contributie nu poate fi exprimata in cuvinte.
Cu ajutorul lor, am reusit sa invat, printre bucurii, lacrimi, emotii, anxietate, ca atunci cand nu mai pot, Dumnezeu imi da putere, ma ridic si de fapt, mai pot putin, pentru ca ingerasul meu are nevoie de mine, si asta ma face cea mai puternica femeie din univers!
Locatie: Assisi, Italia
Comentarii
Trimiteți un comentariu